Tematici »
Asigurarea de sănătate obținută prin intermediul Declarației unice (DU)

Data publicării: 16 iulie 2019

 

Calitatea de asigurat versus calitatea de contribuabil

Drepturile și obligațiile persoanei asigurate în sistemul public de asigurări de sănătate sunt reglementate în principal de două acte normative:

  • Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătatii, care reglementează calitatea de asigurat precum și drepturile și obligațiile asociate.

Și

  • Codul fiscal, care reglementează calitatea de contribuabil precum și drepturile și obligațiile asociate.

Între calitatea de asigurat și cea de contribuabil nu există o suprapunere perfectă.

Astfel, o persoană poate avea calitatea de asigurat dar nu și pe cea de contribuabil (când face parte din categoria persoanelor asigurate fara plata contributiei).

Și viceversa, o persoană poate avea calitatea de contribuabil dar asta să nu genereze drepturi ca asigurat. Este cazul, spre exemplu, al persoanelor salariate care obțin și alte venituri pentru care au obligația de a plăti contribuție de sănătate. Acestea sunt deja asigurate ca salariați, plata contribuției pentru alte tipuri de venituri nu le asigură drepturi suplimentare în sistemul de sănătate.

 

Ce vine mai înainte, calitatea de asigurat sau cea de contribuabil?

In cazul persoanelor care depun Declarația unică (DU) în mod obligatoriu sau opțional (în scopul asigurării), calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate intervine de la data depunerii declarației, conform art.222 alin.(3) din Legea 95/2006.

Depunerea DU activează calitatea de contribuabil și, după caz, pe cea de asigurat.

Atunci când se dorește dobândirea calității de asigurat, DU trebuie depusă în cel mai scurt timp. Din acest motiv termenul de depunere nu coincide neapărat cu termenele limită de depunere a Declarației unice (DU), prevăzute de Codul fiscal.

Referitor la termenul prevazut la art.222 alin.(3), acesta este doar teoretic.

Art.322 din Legea 95/2006 reglementează schimbul de informații între ANAF și CNAS și precizează că Datele transmise (...)  produc efecte în ceea ce priveşte calitatea, respectiv categoria de asigurat, de la data înregistrării în Platforma informatică din asigurările de sănătate, cu excepţia datei decesului sau naşterii persoanei, care produc efecte de la data înregistrării evenimentului.

 

Cum se face dovada calității de asigurat

Documentul pe baza căruia se face dovada calității de asigurat este cardul național de sănătate. În mod obișnuit niciun alt document nu poate fi cerut asiguratului de către furnizorii de servicii medicale. În situațiile în care PIAS  este nefuncțională, persoana asigurată are obligația de a prezenta adeverința de asigurat emisă de Casa de sănătate la care este înscrisă.

Conform prevederilor Ordinului CNAS nr.1549/2018, în cazul în care persoana care a depus DU solicită servicii medicale înainte ca CNAS să actualizeze Registrul unic cu datele primite de la ANAF (prin care se confirmă calitatea de asigurat), aceasta va trebui să solicite Casei de sănătate la care este înscrisă o adeverință de asigurat, pe baza actului de identitate (original și copie) și a dovezii că a depus DU. Adeverința are o valabilitate de 30 de zile.

Verificarea calității de asigurat se poate face pe baza CNP pe portalul CNAS http://www.cnas.ro/page/verificare-asigurat.html

Conform Legii 95/2006 asigurații au obligația de a opta pentru Casa de asigurări de sănătate în evidența căreia doresc să fie înscriși. Lipsesc însă instrucțiunile în legătură cu modul în care această opțiune ar putea fi exercitată în cazul persoanelor asigurate prin DU.

 

Cum se face înscrierea co-asiguraților

Persoanele asigurate pe baza DU pot avea co-asigurați, respectiv membri de familie fără venituri aflați în întreținerea lor  soț/soție, părinți.

Co-asigurații nu pot fi înscriși direct prin DU. Formalitățile vor fi îndeplinite la Casa de asigurări de sănătate la care persoana asigurată este înscrisă, prin depunerea următoarelor documente:

  • Act de identitate valabil la data solicitării, original şi copie;
  • Documente care să ateste relaţia de rudenie sau căsătoria cu persoana asigurată;
  • Declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu realizează venituri proprii;
  • Declaraţie pe propria răspundere a persoanei asigurate prin care aceasta declară că are în întreţinere persoana respectivă.

Persoanele co-asigurate vor primi la rândul lor card național de sănătate (dacă nu au deja) și vor fi putea beneficia de servicii medicale pentru aceeași perioadă de timp ca și asiguratul.

 

Continuitatea calității de asigurat

Continuitatea asigurării presupune, conform prevederilor Legii 95/2006, plata lunară a contribuției de asigurare. De fapt, în primă instanță este vorba de dovada că se datorează contribuția de asigurare și perioada pentru care se datorează (interval de timp care devine implicit perioadă de asigurare), adică de o declarație din care să reiasă aceste lucruri.

Ulterior ANAF trebuie să se asigure că acea contribuție stabilită în regim de autoimpunere este și plătită.

Între momentul în care o persoană se declară asigurată și cel în care plătește contribuția poate să treacă mai mult de un an. Aceasta se asigură, spre exemplu, în luna ianuarie 2019 pentru tot anul 2019, prin depunerea DU, dar va putea plăti contribuția datorată până cel târziu la data de 15 martie anul următor.

Încetarea calității de asigurat pentru persoanele asigurate prin intermediul DU poate interveni în următoarele condiții prevăzute de Legea 95/2006:

Art. 267. (22) Pentru persoanele care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) -h), precum şi pentru persoanele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, calitatea de asigurat încetează la data la care expiră termenul legal de depunere al declaraţiei, prevăzută la art. 174 alin. (3) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu depun o nouă declaraţie pentru perioada următoare.

(23) Pentru persoanele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, calitatea de asigurat încetează la expirarea a 12 luni de la data depunerii declaraţiei prevăzute la art. 174 alin. (3) din aceeaşi lege, dacă nu depun o nouă declaraţie pentru perioada următoare.

Altfel spus, persoanele care obțin venituri impozabile care se declară prin DU rămân asigurate până la următorul termen limită de depunere a DU.

Spre exemplu, o persoană care a depus DU în ianuarie 2019 pentru tot anul 2019 este asigurată în sistemul de sănătate până în luna martie 2020. Calitatea de asigurat va înceta la 15 martie 2020, dacă între timp nu a fost depusă o nouă DU.

Pentru persoanele care optează să se asigure în sistemul public de sănătate și depun DU în acest scop, calitatea de asigurat încetează la fix 12 luni după data depunerii declarației (inclusiv luna în care s-a depus declarația).Pentru a rămâne în continuare asigurate acestea trebuie să depună o nouă DU până la termenul la care expiră cele 12 luni.

 

 Asigurarea obligatorie și cea prin opțiune

Este impropriu spus că o persoană este obligată să se asigure. De fapt, poate fi obligată să contribuie la sistemul public de sănătate, în temeiul principiilor de solidaritate și subsidiaritate care stau la baza acestui sistem.

Obligația de a contribui nu duce însă, automat, la obținerea calității de asigurat, chiar dacă legea spune astfel. Este o condiție necesară, dar nu suficientă. O altă condiție care trebuie îndeplinită este aceea de a fi înscris pe lista unui medic de familie, conform prevederilor legii. Acest lucru poate părea de la sine înțeles pentru cetățenii români, dar nu este la fel de evident pentru cetățenii străini care vin și desfășoară activități în România, inclusiv cetățenii UE.

Persoanele care obțin venituri anuale estimate/realizate peste plafonul minim sunt obligate să contribuie în sistemul public de sănătate. Implicit devin și asigurate în sistem, dacă nu erau deja.

Obligația de a contribui intervine și atunci când veniturile declarate prin DU sunt sub plafonul minim dar persoana care le realizează nu a avut, în anul anterior celui în discuție, calitate de salariat și nici nu a fost exceptată de la plata contribuției.

Asigurarea opțională intervine în condiițile art.180 din Codul fiscal și presupune că nu este îndeplinită niciuna din condițiile care obligă la  depunerea DU.

Renunțarea la asigurarea opțională este posibilă în condițiile prevăzute de art.183 Cod fiscal, adică din momentul în care persoana în cauză obține venituri sau se încadrează în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuției, sub rezerva depunerii unei DU rectificative.

Cat costă asigurarea de sănătate?

În cazul în care asigurarea în sistemul de asigurări de sănătate se face prin intermediul DU, cuantumul contribuției este o sumă fixă, stabilită prin aplicarea procentului de 10% asupra unei baze de calcul stabilită în mod convențional.

Baza de calcul este fie plafonul anual fie o fracțiune din acesta, de la caz la caz. Plafonul anual este stabilit la nivelul a 12 salarii minime brute.

Salariul minim brut avut în vedere pentru stabilirea plafonului minim este cel valabil la data depunerii DU. Pentru anul 2019, salariul minim brut este cel prevăzut la art.1 alin.(1) din HG 937/2018, respectiv 2080 de lei.

În cazul declarațiilor rectificative precum și în cazul în care DU se depune în scopul definitivării venitului impozabil pentru anul anterior, salariul minim brut care va fi luat în considerare rămâne cel folosit în DU inițială, chiar dacă intervine o altă dată de depunere.

Pentru situațiile în care intervine obligația de plată a contribuției, baza de calcul este, pentru 12 luni de asigurare:

  • Contravaloarea a 12 salarii minime brute, atunci când veniturile estimate/realizate depășesc plafonul anual. Baza de calcul se ajustează în funcție de numărul de luni de realizare a venitului, în anumite condiții;
  • Contravaloarea a 6 salarii minime brute, atunci când veniturile estimate/realizate sunt sub plafonul anual dar persoana în cauză nu a avut calitate de salariat în anul anterior și nici nu a fost încadrată în categoria persoanelor exceptate.

Pentru cazurile în care veniturile estimate/realizate sunt sub plafonul minim iar asigurarea se face prin opțiune, baza de calcul a contribuției datorate pentru 12 luni de asigurare este:

  • Contravaloarea a 6 salarii minime brute, dacă declarația se depune cel târziu până la data de 15 martie a anului curent pentru anul în curs (prin excepție în anul 2019 termenul este 31 iulie);
  • Valoarea obținută prin înmulțirea unui salariu minim brut cu numărul de luni cuprinse între data depunerii declarației și termenul de 15 martie anul următor (inclusiv luna de declarare), atunci când declarația se depune după termenul de 15 martie anul curent (prin excepție termenul este de 31 iulie pentru anul 2019).

Pentru cazurile în care nu se estimează realizarea de venituri în anul în curs sau sunt venituri pentru care nu se datorează contribuția de sănătate, precum și în cazul persoanelor exceptate, iar asigurarea se face prin opțiune, baza de calcul este stabilită la nivelul a 6 salarii minime brute, indiferent de momentul în care s-a depus DU. Perioada de asigurare este tot de 12 luni.

Legea nu prevede posibilitatea regularizării contribuției datorate în funcție de perioada efectivă de asigurare prin opțiune.

 

Liliana Bolan


PĂRERILE ŞI ÎNTREBĂRILE VIZITATORILOR

Până acum nu a fost adăugat nici un comentariu. Adăugaţi comentariul sau întrebarea dumneavoastră.

ZjgyYz