Acest site foloseste cookie-uri pentru a imbunatati experienta de navigare. Daca folositi website-ul nostru, sunteti de acord cu salvarea de cookie-uri in calculatorul / dispozitivul dumneavoastra. Pentru mai multe optiuni cu privire la cookies, accesati sectiunea setari a browser-ului dumneavoastra.

Contact

B&B EXPERT COM SRL
str.ariesul Mare nr.5
tel: 0722542987
office@bbexpert.ro

Noutati

arr320-27 ianuarie 2020 174.644 Numărul de participanți la Pilonul II de pensii repartizați aleatoriu în perioada ... arr306-12 ianuarie 2020 1.152.671 Reprezintă numărul de pensionari care au pensia sub 700 de lei    23,26% Ponderea... arr323-29 decembrie 2019 1,145,249,791 lei Reprezintă valoarea contribuțiilor pierdute de către bugetul asigurărilor...

19 ianuarie 2020

O lege proastă și o decizie CCR binevenită

 

În data de 5 decembrie 2019 Curtea Constituțională a decis că sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane” din cuprinsul art.320 alin.(1) din Legea nr.95/2006 este neconstituțională. Decizia este în curs de redactare și urmează să fie publicată în monitorul oficial.

Istoria sintagmei de mai sus începe în anul 2014 când Comisia pentru sănătate și familie din Camera deputaților a reformulat art.313 din Legea nr.95/2006 (devenit în urma republicării art.320)  introducând un text cu efecte potențial explozive. Acest text deschidea dreptul furnizorilor de servicii medicale (spitale sau ambulatorii) de a recupera cheltuielile efectuate cu îngrijirea medicală de la pacienții care prin faptele lor au adus „daune sanătății propriei persoane, din culpă”.

Motivarea Comisiei era laconică: „ Pentru clarificarea situaţiei accidentelor rutiere. Asigurarea RCA acoperă cheltuielile medicale ale unor terţi. În formularea propusă, decontarea revine asigurării RCA”.

Ultima modificare a art.320 s-a făcut prin Legea nr.256/2019, intrată în vigoare pe 2 ianuarie 2020. Astfel, forma actuală a acestui articol este următoarea

Art. 320. - (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată. Cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată nu pot fi recuperate de la victimele agresiunilor sau ale accidentelor cu autor neidentificabil, fiind decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS).

(2) Furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidenţă, în vederea decontării, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

Efectele modificărilor din 2014 au fost neașteptate. Spitalele au început să ceară recuperarea cheltuielilor cu serviciile medicale chiar de la victime, atunci când vinovatul agresiunii sau accidentului nu era identificat. Practica neunitară a instanțelor de judecată a dus în 2017 la Decizia nr.22/2017 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un recurs în interesul legii cu referire la art.320 din Legea nr/95/2006.

Astfel, ICCJ a decis că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia nu poate fi obligată, către furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat în cadrul unităţii medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situaţiile în care autorul vătămării nu a fost identificat sau persoana vătămată nu a formulat sau şi-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea părţilor.

    În interpretarea şi aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, autorul vătămării poate fi chemat în judecată, pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, în situaţia în care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea părţilor.

 Decizia ICCJ rezolva doar o parte din problemă. Rămâneau în continuare neclare cazurile în care pacienții aveau nevoie de îngrijiri medicale ca urmare, spre exemplu, a unei neglijențe proprii (ex. un accident casnic). Mai mult de-atât, chiar dacă spitalele păreau să se concentreze doar pe cazurile de accidentare, plutea în aer întrebarea dacă nu cumva pacienții ar putea fi obligați să plătească  serviciile medicale atunci când ar fi găsiți vinovați pentru starea lor de boală. Practic stabilirea culpei (de către cine?) ar fi anulat calitatea pacientului de asigurat în sistemul public de sănătate și implicit accesul gratuit la servicii medicale.

Din acest motiv Decizia CCR  pare să rezolve de principiu orice situație în care un pacient ar putea fi găsit responsabil pentru alterarea propriei sănătăți. Mai multe detalii vor putea fi date după publicarea deciziei în Monitorul Oficial.

In acest moment există pe masa CCR alte 6 dosare care se referă la art.320 din Legea nr.95/2006, unul din acestea având deja termen de judecare în data de 21 ianuarie 2020.

Liliana Bolan

Comunicat CCR

 /fotky23541/Comunicat-de-presa-5-decembrie-2019.pdf

NjBmY2Y