SISTEMUL UNIVERSAL DE PENSII


O dată cu apariţia ultimei legi care are în vedere pensiile administrate privat, se poate spune că în România s-a creat cadrul general al sistemului universal de pensii. Acela despre care se spunea că trebuie să cuprindă 3 piloni...Iată că îi avem: sistemul public de pensii (Legea 19/2000), pensiile ocupaţionale (Legea 249/2004) şi pensiile private (Legea 411/2004). Ce facem mai departe? Aşteptăm.

În primul rând, cele două noi sisteme care vin să substituie parţial (pensiile private) sau să completeze (pensiile ocupaţionale) sistemul public de pensii vor deveni operaţionale abia în anii următori. Pensiile ocupaţionale vor deveni operaţionale începând cu anul 2005 iar plata unei astfel de pensii va fi posibilă după 5 ani (deci începând cu anul 2010). Pensiile private vor deveni operaţionale din 01 iulie 2006, dar colectarea efectivă a contribuţiilor se va face abia de la 01 ianuarie 2008.

În al doilea rând, nimeni nu a răspuns încă la o întrebare simplă: va fi mai bine sau mai rău? Vom avea pensii mai mari? Vom avea, după zeci de ani de muncă, un venit îndestulător, care să ne permită să ne bucurăm de o bătrâneţe liniştită?

Există şi un răspuns, dar nu acela pe care l-am fi dorit: raţiunea de a fi a sistemului universal de pensii este aceea de a transfera o parte din povara financiară care apasă asupra bugetului statului pe umerii altora: a fondurilor private de pensii şi a contribuabililor.

Vom prezenta mai jos câteva aspecte relevante asupra celor 3 categorii/sisteme de pensii şi rolul pe care îl are fiecare în "tabloul general".

Fiecare din cele 3 sisteme garantează obţinerea unui venit, cu condiţia respectării unor condiţii prealabile.

Cele mai stricte condiţii le are sistemul public de pensii, care impune realizarea unui stagiu de cotizare foarte lung, la care se adaugă condiţia de limită de vârstă de pensionare. Cuantumul pensiei se calculează prin înmulţirea punctajului mediu anual cu valoarea punctului de pensie. Valoarea punctului de pensie se stabileşte anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Sistemul de pensii ocupaţionale este prin definiţie un sistem facultativ. Pensiile ocupaţionale seamănă întrucâtva cu ceea ce există deja pe piaţa asigurărilor şi sunt cunoscute în prezent sub denumirea improprie de pensii private. Participarea la un fond de pensii de acest tip este opţională. Mai mult, o persoană poate participa la mai multe astfel de fonduri. Participantul la un fond de pensii este proprietarul activului personal, activ care nu poate fi gajat sau cesionat. Activul personal este format din totalul contribuţiilor şi transferurilor de disponibilităţi, convertite în unităţi de cont. Pensia ocupaţională viageră se obţine dacă sunt îndeplinite cumulativ 3 condiţii:

• participantul a împlinit vârsta de pensionare conform prevederilor Legii 19/2000;
• participantul a contribuit la fond minimum 5 ani;
• activul personal este cel puţin egal cu suma necesară obţinerii pensiei minime (care se stabileşte de către comisia de supraveghere).

Fondurile de pensii trebuie să asigure o rată minimă de rentabilitate, stabilită de către comisia de supraveghere. Acest lucru ar trebui, cel puţin teoretic, să reprezinte o garanţie cum că pensia care se va obţine a constituit o bună "investiţie" a banilor/contribuţiilor participantului, comparativ cu alte instrumente de economisire. Conform Codului Fiscal o persoană poate deduce din venitul anual impozabil contravaloarea în lei a 200 de Euro, cu titlu de contribuţii la fondurile de pensii ocupaţionale.

Sistemul de pensii administrate privat este un sistem obligatoriu pentru persoanele care devin contribuabili după data de 01 iulie 2006 şi au cel mult 35 de ani. Celelalte persoane pot adera în mod liber la un fond de pensii. O persoană poate avea un singur cont la fondul de pensii al cărui participant este şi nu poate avea alt cont la alt fond. Poate, în schimb, să-şi transfere contul de la un fond la altul, plătind o penalitate de transfer. Persoanele care sunt obligate să adere la un fond şi nu o fac în termen de 6 luni, vor fi repartizate aleatoriu la un fond de pensii de către instituţia de evidenţă (casa de pensii). După aderare/repartizare, participanţii sunt obligaţi să contribuie la fond pe toată perioada în care datorează contribuţia la sistemul public de pensii.

Contribuţia este în primul an de colectare ( anul 2008) 2% din contribuţia individuală la sistemul public de pensii. Aceasta va creşte anual cu 0,5 puncte procentuale, până va atinge pragul de 6%. Contribuţia la pensia privată se va reţine şi vira în acelaşi mod ca şi contribuţia pentru pensia de stat.

Participantul la fondul de pensii este proprietarul activului personal, format din contribuţiile şi transferurile de disponibilităţi. Activul se converteşte zilnic în unităţi de cont.

Participantul are dreptul la pensie privată atunci când sunt îndeplinite condiţiile de pensioanre pentru limită de vârstă în sistemul public. Suma cuvenită cu titlu de pensie nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite ajustată cu indicele de consum al preţurilor, la care se adaugă transferurile de disponibilităţi şi se scad, după caz, penalităţile de transfer şi comisioanele.