Data publicării: 15.12.2004

 

Acordaţi-vă timp... luaţi o vacanţă sabatică

 

Sunt momente īn care obişnuitul concediu de odihnă nu mai este suficient pentru a vă reface forţele şi/sau pentru a rezolva problemele personale de tot felul.

 

Este de asemenea posibil să doriţi să faceţi o schimbare majoră īn cariera dv., care presupune o pregătire specială.

 

Alteori poate fi vorba doar de dorinţa de a rupe monotonia vieţii zilnice şi de a experimenta ceva nou, care i-ar putea da acesteia o nouă semnificaţie.

 

Aceste dorinţe par a fi irealizabile īn contextul relaţiilor de muncă obişnuite. Ca ultimă soluţie se poate recurge la solicitarea unui concediu fără plată, dacă bugetul personal şi conducerea organizaţiei permit aşa ceva.

 

Pe plan internaţional a devenit o practică tot mai răspāndită acordarea angajaţilor de vacanţe - plătite sau nu, ca metodă de reţinere şi motivare a celor mai buni dintre ei. Ele poartă denumirea de "sabbaticals" şi se referă la vacanţele acordate angajaţilor īn afara celor obişnuite.

 

Unele organizaţii au definite adevărate "scheme" de acordare a acestor vacanţe, ele fiind incluse īn strategia de resurse umane. Astfel, īn funcţie de vechimea īn cadrul organizaţiei, angajaţii pot beneficia, după un anumit interval de timp, de vacanţe plătite suplimentare, ca formă de premiere.

Este posibil īnsă ca īn acelaşi timp organizaţia să impună şi condiţii, cum ar fi aceea de a nu desfăşura pe perioada vacanţei suplimentare de activităţi profesionale, sau ca īn perioada de vacanţă angajatul să īncerce să-şi dezvolte anumite abilităţi care să-l ajute īn meseria sa.

 

Chiar şi īn absenţa unor astfel de scheme, există posibilitatea ca angajaţii să obţină vacanţe suplimentare, cu acordul conducerii organizaţiei. Evident, ele vor avea un caracter sporadic iar intervalele de timp vor fi mai scurte. Motivul este acela de a nu perturba grav activităţile curente ale organizaţiei.

 

Acest tip de vacanţe sunt dealtfel cunoscute, fiind reprezentate de către concediile fără plată acordate pentru rezolvarea unor probleme personale, pentru parcurgerea unor forme de pregătire,etc.

 

Cei care doresc să solicite vacanţele suplimentare trebuie să ţină seama de următoarele aspecte:

• o īntrerupere mai īndelungată poate face dificilă reīntoarcerea la vechiul loc de muncă, īn ciuda promisiunilor angajatorului;
• veniturile şi drepturile de asigurări sociale pot fi afectate semnificativ;
• poate fi īntārziată avansarea īn carieră;
• cunoştinţele şi abilităţile pot fi considerate "īnvechite" la īntoarcerea la locul de muncă, atunci cīnd e vorba de o industrie de vārf, īn care au loc schimbări tehnologice rapide;
• angajatorul poate solicita angajatului prezenţa la serviciu timp de cīteva ore pe săptămānă, pentru a fi la curent cu ceea ce se īntāmplă.

 

Un caz particular īl prezintă angajaţii care au īn grijă membrii ai familiei (copii minori sau persoane vārstnice) care necesită īngrijire. Există o preocupare constantă pentru sprijinirea acestor angajaţi astfel īncāt aceştia să nu piardă din drepturi. Dealtfel Carta socială europeană conţine un articol dedicat acestei probleme. Pānă īn prezent Romānia a aderat doar la punctul 2 a acestui articol. Aderarea ar fi presupus introducerea īn legislaţia internă a unor prevederi care să vină īn sprijinul acestei categorii de salariaţi.

 

Iată prevederile Cartei:

 

ARTICOLUL 27

Dreptul lucrătorilor cu responsabilităţi familiale la egalitate de şanse şi de tratament

 

Īn vederea asigurării exercitării efective a dreptului la egalitate de şanse şi de tratament īntre lucrătorii celor două sexe cu responsabilităţi familiale şi īntre aceşti lucrători şi ceilalţi lucrători, părţile se angajează:

   1. să ia măsuri adecvate:

      a) pentru a permite lucrătorilor cu responsabilităţi familiale să īntre şi să rămānă īn viaţa activă sau să revină la aceasta după o absenţă datorată acestor responsabilităţi, inclusiv măsuri īn domeniul orientării şi formării profesionale;

      b) pentru a ţine seama de nevoile acestora īn ceea ce priveşte condiţiile de angajare şi de securitate socială;

      c) pentru dezvoltarea sau promovarea serviciilor publice ori private, īn special a serviciilor preşcolare de zi şi a altor modalităţi de īngrijire;

   2. să prevadă posibilitatea pentru fiecare părinte, īn cursul unei perioade după concediul de maternitate, de a obţine un concediu parental pentru īngrijirea copilului, ale cărui durată şi condiţii vor fi fixate prin legislaţia naţională, convenţiile colective sau practica naţională;

   3. să asigure ca responsabilităţile familiale să nu poată constitui, ca atare, un motiv īntemeiat de concediere.

 

Se īnţelege că acest articol se aplică lucrătorilor celor două sexe care au responsabilităţi familiale faţă de copiii aflaţi īn īntreţinerea lor, precum şi faţă de alţi membri ai familiei lor directe, care au nevoie, īn mod evident, de īngrijirea sau de sprijinul lor, atunci cānd aceste responsabilităţi limitează posibilităţile lucrătorilor de a se pregăti, de a intra, de a participa sau de a progresa īntr-o activitate economică.

Expresiile copii aflaţi īn īntreţinere şi alt membru al familiei directe, care are nevoie, īn mod evident, de īngrijire şi de sprijin sunt īnţelese īn sensul definit de legislaţiile naţionale ale părţilor.