Clauza de neconcurenţă în industria IT

Formularea clauzelor de neconcurenţă trebuie să ţină seama de aspectele specifice ale industriei IT. Ne referim aici la schimbările rapide care intervin în domeniul tehnologiilor şi strategiilor. Iată de ce, spre exemplu, se consideră ca limitările temporale impuse prin clauza de neconcurenţă nu pot fi la fel de mari ca în cazul unor industrii tradiţionale.

Pe de altă parte, datorită utilizării extensive şi intensive a internetului, companiile IT pot avea succes în impunerea unor limitări geografice mai mari decât companii din alte domenii ale economiei. Clauzele tipice de neconcurenţă cuprind de regulă aria geografică îin care angajatorul îşi conduce afacerea (cu menţiunea că aceasta nu trebuie să fie totuşi prea extinsă). În cazul industriei IT angajatorul poate avea în vedere o arie geografica mai mare, practica judiciară internaţională considerând rezonabilă o astfel de limitare.

În cazul activităţilor pe care salariatul le poate desfăşura pentru un terţ şi pe care angajatorul doreşte să le interzică salariatului, se vor respecta aceleaşi principii în ceea ce priveşte caracterul concurenţial al acestora, aşa cum vor fi prezentate mai jos.

 

Recomandări

Un angajator care doreşte să folosească clauza de neconcurenţă, trebuie să aibă îin vedere următoarele aspecte :

• clauza impusă să se încadreze în prevederile legii
• să existe un interes legitim din partea angajatorului pentru protejarea afacerii
• clauza impusă să fie rezonabilă - caracterul rezonabil al clauzei este determinat în instanţă luându-se în considerare situaţia particulară. Instanţa acordă atenţie urmăatoarelor elemente:
• durata neconcurenţei
• tipul activităţilor interzise
• aria geografică
• clauza de neconcurenţă are mai multe şanse să fie acceptată dacă aria geografică este mai mică, durata este mai scurtă si tipul activităţii strict determinat
• compensaţia acordată salariatului să fie suficient de mare

 

Concluzii

Având în vedere particularităţile fiecărui post, nu este recomandabil ca angajatorii să utilizeze un model standard al clauzei de neconcurenţă. Limitările impuse printr-un model nu se pot aplica în mod egal tuturor angajaţilor. Riscul este ca angajatul să nu respecte clauza deoarece este nerezonabilă şi poate fi uşor anulată în instanţă.

Existenţa unei clauze de neconcurenţă încheiate cu fostul angajator poate crea prejudicii şi noului angajator, daca luăm în considerare faptul că acesta din urmă ar putea fi limitat în a folosi anumite rezultate ale muncii angajatului său.

 

Definiţie

Potrivit art. 21 din Codul muncii, clauza de neconcurenţă îl obligă pe salariat să nu presteze, în interesul propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terţ care se află în relaţii de concurenţă cu angajatorul său şi îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizaţie lunară.

Clauza de neconcurenţă trebuie să respecte principiul statuat prin art. 41 din Constituţia României conform căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

 

Condiţiile de valabilitate

Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

• să fie expres prevazută în contractul individual de muncă
• să fie precizate expres activităţile interzise salariatului. Pentru valabilitatea clauzei nu este suficientă numai enumerarea angajatorilor la care salariatul poate fi angajat fie prin cumul de funcţii (pe durata executării contractului) fie ulterior incetării contractului individual de muncă, ci trebuie precizate expres şi activităţile interzise salariatului. În precizarea acestor activităţti va fi avut în vedere caracterul concurenţial al acestora prin raportare la obiectul de activitate al angajatorului. Spre exemplu, în cazul unui director de vanzări angajat într-o companie producătoare de soft de gestiune îi poate fi interzis să presteze activitatea de vânzare a altor soft-uri de gestiune concurente. Stipularea activităţilor prohibite salariatului nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei acestuia sau a specializării pe care o deţine. Luând acelaşi exemplu cu directorul de vânzări, nu i se poate interzice acestuia să nu mai desfăşoare activitate de vânzări la modul general, sau să nu mai vândă nici un fel de aplicaţie soft.
• să nu fie stabilită pe durata perioadei de probă. Aceasta nu înseamnă însă că nu poate fi introdusă în contractul individual de munca chiar de la încheierea acestuia, urmând să-şi producă efectele după încetarea perioadei de probă.
• să fie prevăzut cuantumul indemnizaţiei datorate de angajator în schimbul acceptării clauzei de neconcurenţă. Nivelul minim cerut de lege este de 25% din salariu, cuantumul concret fiind stabilit prin negocierea dintre părţi. Raportarea cuantumului minim al indemnizaţiei nu înseamnă că aceasta poate fi considerată ca inclusă în salariu. În cazul în care părţile au prevăzut o durată a clauzei mai mare decât durata contractului individual de muncă, nimic nu le impiedică să prevadă o anumită indemnizaţie şi pentru perioada de timp după îincetarea contractului în care clauza îşi produce încă efectele.
• clauza de neconcurenţă nu este limitată geografic. O astfel de limitare este posibilă cu luarea în considerare a prevederii potrivit căreia clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.

 

Efectele clauzei de neconcurenţă

Odată îndeplinite condiţiile de valabilitate, clauza de neconcurenţă are ca efect:

• obligaţia salariatului de a nu presta, în interesul propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său
• obligaţia salariatului de a nu presta o activitate în favoarea unui terţ care se află în relaţii de concurenţă cu angajatorul său

Nu se interzice salariatului să presteze orice activitate, ci numai o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajator. De asemenea, nu se interzice salariatului să presteze orice activitate la orice angajator, ci numai la angajatorii aflaţi în relaţii de concurenţă cu angajatorul său.

 

Durata clauzei de neconcurenţă

Regula este că la încetarea contractului individual de muncă înceteaza şi clauza de neconcurenţă..

Prin excepţie, clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele şi după încetarea contractului individual de muncă, pentru o perioadă de maximum 6 luni, în cazul funcţiilor de execuţie, şi de maximum 2 ani pentru cei care au ocupat funcţii de conducere, dacă o astfel de perioadă a fost convenită expres prin contractul individual de muncă. Atenţie însă, în literatura de specialitate s-a statuat faptul că existenţa ulterioară a clauzei de neconcurenţă este valabilă doar dacă clauza a existat şi înaintea incetării contractului. Prin urmare nu se admite formularea unei clauze de neconcurenţă întemeiată pe Codul muncii, ulterior incetării contractului individual de muncă.

Indiferent de convenţia dintre părţi cu privire la existenţa clauzei de neconcurenţă şi după încetarea contractului individual de muncă, aceasta nu-şi mai produce efectele în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept (art. 56 Codul muncii) ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile salariatului (art. 61 lit. c si d, art. 65 alin. 1).

 

Răspunderea părţilor

Legea prevede sancţiuni numai în cazul nerespectării clauzei de către salariat, situaţia inversă nefiind reglementată de Codul Muncii. Astfel, în cazul nerespectării cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. Daunele interese reprezintă pentru creditor un echivalent în bani destinat să acopere prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare a contractului de către debitorul aflat în culpă. Evaluarea prejudiciului se face de către instanţa judecătorească.

Dovada prejudiciului suferit ca urmare a nerespectării clauzei de către salariat şi implicit cuantumul daunelor-interese aparţine angajatorului. Dacă proba nu poate fi facută, angajatorul nu va putea solicita decât restituirea indemnizaţiei.

În cazul în care angajatorul nu-şi respectă obligaţia de a plăti întocmai şi la timp indemnizaţia datorată salariatului, acesta are posibilitatea de a se adresa Inspecţiei Muncii sau instanţei judecătoreşti.

În privinţa valabilităţii clauzei şi a întinderii efectelor acesteia, instanţa, la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă, poate anula total sau parţial clauza, diminuând efectele acesteia.

 

 

Exemplu 1

 

[numele angajatului] se obligă să nu presteze în interesul propriu său al unui terţ, următoarele activităţi [se enumeră activităţile]* pe durata [se precizează durata clauzei]** în zona [se precizează zona geografică]***

[numele angajatorului] se obligă să plătească angajatului o indemnizaţie lunară în cuantum de [se precizează cuantumul exact]****. Indemnizaţia se plăteşte o dată cu celelalte drepturi salariale lunare.

Pentru nerespectarea obligaţiei de neconcurenţă, angajatul va restitui integral indemnizaţia primită. Dacă se dovedeşte de către instanţa ca angajatul a încălcat cu intenţie obligaţia de neconcurenţă, acesta va datora angajatorului despăgubiri în cuantum de [se precizează cuantumul]*****

* activităţile trebuie să se afle în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său

** fie durata contractului individual de muncă fie durata contractului individual de muncă şi încă o perioadă de maximum 6 luni (în cazul funcţiilor de execuţie) sau de maximum 2 ani (pentru cei care au ocupat funcţii de conducere) după încetarea acestuia

*** zona geografică nu trebuie să fie prea întinsă şi să nu determine interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.

**** cuantumul minim al indemnizaţiei este de 25% din salariu

***** în funcţie de prejudiciul produs, instanţa poate diminua despăgubirile solicitate de angajator

 

 

Exemplu 2

 

[numele angajatului] se obligă să nu presteze următoarele activităţi [se enumera activităţile] în favoarea următoarelor persoane/companii [se precizează persoanele/companiile]* pe durata [se precizează durata clauzei]** în zona [se precizează zona geografica]***

[numele angajatorului] se obligă să plătească angajatului o indemnizaţie lunară în cuantum de [se precizează cuantumul exact]****. Indemnizaţia se plăteşte o dată cu celelalte drepturi salariale lunare.

Pentru nerespectarea obligaţiei de neconcurenţă, angajatul va restitui integral indemnizaţia primită. Dacă se dovedeşte de către instanţa ca angajatul a încălcat cu intenţie obligaţia de neconcurenţă, acesta va datora angajatorului despăgubiri în cuantum de [se precizează cuantumul]*****

 

* persoanele/companiile trebuie să se afle în relaţii de concurenţă cu angajatorul

** fie durata contractului individual de muncă fie durata contractului individual de muncă şi încă o perioadă de maximum 6 luni (în cazul funcţiilor de execuţie) sau de maximum 2 ani (pentru cei care au ocupat funcţii de conducere) după încetarea acestuia

*** zona geografică nu trebuie să fie prea întinsă şi să nu determine interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.

**** cuantumul minim al indemnizaţiei este de 25% din salariu

***** în funcţie de prejudiciul produs, instanţa poate diminua despăgubirile solicitate de angajator