Data publicării: 03.03.2005

Tendinţe

Interviurile nu mai sunt ce erau. Mai bine zis, întrebările sunt altele sau, dacă ele par a fi cam aceleaşi, răspunsurile aşteptate sunt cu totul altele.

Unde te vezi peste 5 ani? Iată o întrebare care se regăseşte încă în lista celor care se ocupă de recrutare. O întrebare care are drept scop să identifice gradul de interes al candidatului pentru postul respectiv, loialitatea şi implicarea faţă de organizaţie.
În prezent însă, viitorul nu mai este nici pe departe clar şi previzibil. Orizontul de timp pentru care organizaţiile fac previziuni s-a scurtat substanţial şi, în consecinţă, acestea arată un tot mai mare interes pentru oamenii care pot da rezultate rapide. Iată de ce candidaţii vor auzi din ce în ce mai des întrebări de genul: cât de repede poţi veni (la noul post), cât de repede poţi face o stategie sau un plan de acţiune, cât de repede poţi rezolva o anume problemă, cât de repede poţi atinge un anumit obiectiv...

Tot ca urmare a presiunilor mediului economic, angajatorii sunt tot mai puţin interesaţi să vadă sau să audă ceva care presupune un consum prea mare de timp. E vorba aici în special de procesul de luare a deciziilor, de cel de rezolvare a unor probleme sau de implementare a unor soluţii. Totul se desfăşoară în prezent contra cronometru. Fiecare minut contează, drept pentru care candidatul trebuie să facă dovada unui bun management al timpului. Timpul lui dar şi timpul celorlalţi.

Iată de ce abilitatea de a lucra în echipă devine o cerinţă critică: pentru că de fapt este vorba de timp. O echipă poate lucra mai bine şi mai repede decât o singură persoană. Dar pentru asta este nevoie de o echipă bine construită şi coordonată. Candidatul, fie că va fi doar un membru al echipei fie că va fi liderul ei, trebuie să facă dovada ca îşi poate găsi rapid locul în echipă şi/sau o poate mobiliza pentru rezolvarea operativă a problemelor.

Nimeni nu mai crede în angajaţii minune, cei care nu greşesc niciodată. Toată lumea este conştientă că riscurile sunt mult mai mari acum decât înainte şi că probabilitatea de a greşi creşte uneori exponenţial. Ceea ce contează însă este lecţia pe fiecare o trage din aceste greşeli. Candidatul trebuie să facă dovada că îşi poate asuma responsabilitatea pentru deciziile şi acţiunile sale, că are curajul de a-şi recunoaşte nereuşitele şi că a învăţat ceva din greşelile lui sau ale altora.

Ca o concluzie la cele de mai sus, candidatul trebuie să facă, mai mult ca niciodată, dovada capacităţii sale de a produce rezultate. Aceasta poate însemna fie prezentarea rezultatelor obţinute până în acel moment (în maniera problemă-soluţie-rezultat), fie rezolvarea unor probleme simulate, în cadrul procesului de recrutare. Şi într-un caz şi în celălalt candidatul trebuie să aibă o abordare practică, operativă, orientată spre mobilizarea eficientă a tuturor resurselor disponbile.