Data publicarii: 21.12.05

Întrebare: Cum influenţează cumulul timpul de muncă? Limita maximă de 48 de ore pe săptămână se aplică la funcţia de bază?

Raspuns: În lipsa unei dispoziţii clare, credem că teoretic nimic nu impiedică o persoană să muncească fără oprire, în baza mai multor contracte, dar fără a depăşi 48 de ore pe fiecare contract. Aceasta pentru că limita este interpretată per contract, iar nu per persoană. Însă, data fiind menirea reglementării muncii în general, aceea de a proteja salariatul, socotim că limitele legale ar trebui privite per persoană. S-ar putea invoca în contraargumentare neîngrădirea dreptului la muncă, însă apreciem că, precum orice drept, acesta nu trebuie înţeles absurd sau absolut. Orice salariat are dreptul la protecţia muncii, drept la care nu poate renunţa, potrivit art. 38 din Cod. Din această consideraţie, pentru a nu argumenta în favoarea muncii cu preţul sănătăţii sau vieţii salariatului sau al altor persoane, credem că munca şi dreptul aferent trebuie înţelese rezonabil, în funcţie de capacitatea fizică umană normală.

Aşadar, legea poate delimita sfera obiectivă a exerciţiului unui drept, în condiţiile în care raţiunile demersului legal sunt superioare şi publice. Or, reglementarea muncii şi interpretarea protectivă a legii tind să îndreptăţească viziunea conform căreia dacă o persoană la o singură funcţie de bază are o limită de 48 de ore săptămânal, pentru că legiuitorul doreşte să evite suprasolicitarea şi să protejeze munca şi siguranţa prestării sale (atât pentru salariat, cât şi pentru alte persoane), credem că aceeaşi este măsura în care se manifestă oboseala şi creşte riscul accidentării sau îmbolnăvirii şi dacă munca este prestată pe baza a două (sau mai multe) contracte distincte. Ca atare, şi limita legală trebuie înţeleasă ca fiind operabilă în privinţa persoanei, şi nu a contractului de muncă.

Deci, numărul contractelor de muncă nu semnifică, prin sine sau altfel, o consumare mai mică sau o regenerare mai rapidă a forţei de muncă individuale, şi nici o securizare mai bună a muncii, dat fiind că mijlocul, adică persoana, salariatul, rămâne acelaşi.

Opţiunea legiuitorului va trebui să fie în viitor mai clară, în condiţiile în care sfera cumulului poate creşte pe piaţă, eventual stabilindu-se o limită specială de timp de lucru săptămânal şi zilnic pentru cumularzi, superioară salariaţilor cu un singur contract, urmărindu-se ca scop superior protecţia sanatăţii şi securităţii în muncă.

Răspuns oferit de:
Jurist VALERIU ZANFIR
valizanfir@yahoo.com