Data publicării: 11.03.2005

Întrebare:

Un fost salariat este acţionat în judecată pentru recuperarea contravalorii unor bunuri pe care le-a cumparat în numele societăţii şi în virtutea funcţiei avute. Acele bunuri nu i-au fost încredinţate în gestiune , cu documente , potrivit legii. În perioada incapacităţii temporare de muncă ,survenită înaintea încetării raportului de muncă, alţi salariaţi au pătruns forţat în incinta în care se aflau bunurile respective, cu pretextul mutării salariatului respectiv în altă încăpere.
Răspunde material acel salariat pentru bunurile dispărute în circumstanţele arătate mai sus ? Răspuns:

O precizare: răspunderea nu mai poartă denumirea de răspundere materială, ci patrimonială, cu unele deosebiri între cele două regimuri (fostul şi actualul Cod al muncii).
Răspunderea patrimonială nu poate interveni dacă fapta prejudiciabilă nu aparţine salariatului sau nu este consecinţa culpei sale. Aşadar, dacă pătrunderea forţată înseamnă o acţiune a unor terţe persoane prin care gestiunea salariatului în cauză a fost diminuată, dincolo de aspectele de fapt care trebuie prezentate în instanţă privind această pătrundere, salariatul poate invoca fapta terţului, ca şi cauză exoneratoare de răspundere, în sensul în care prejudiciul nu se datorează faptei sale ci a altor persoane, pentru care nu răspunde.

Mai mult, nu se poate acţiona un salariat pentru fapta sa constând în inacţiune cât timp contractul său este suspendat pentru incapacitate de muncă, decât dacă inacţiunea este culpabilă (aici, dacă nu a încuiat încăperea).

Oricum, nu este corectă acţionarea în judecată doar a presupusului gestionar, de vreme ce a indicat circumstanţele în care a fost prejudiciat angajatorul.

Pe de altă parte, nu are relevanţă că bunurile nu au fost predate documentar, întrucat legea priveşte şi gestionarii de fapt.

Rămîne ca salariatul să invoce lipsa de efecte a contractului său în perioada producerii prejudiciului şi lipsa faptei proprii, indicând şi terţul/ii care a/u produs paguba. Esenţial, însă, este că angajatorul trebuie să facă proba faptei, a prejudiciului, a vinovăţiei salariatului (intenţie, culpă gravă, inclusiv neglijenţă) şi a legăturii cauzale dintre inacţiunea (aici) a salariatului şi prejudiciul suferit.

Răspuns oferit de:
Valeriu Zanfir - jurist
valizanfir@yahoo.com