Data publicarii 08.04.2005

Întrebare:

Buna ziua. Aş dori să ştiu dacă un salariat mai poate fi tras la răspundere civil sau penal pentru neglijenţă în serviciu dacă el nu mai este salariat al societăţii respective?

Răspuns:

Dacă fapta care atrage încadrarea penală pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu a fost săvârşită de persoana în cauză cât timp acesta avea raporturi de muncă sau de serviciu, adică dacă avea calitatea de salariat sau de funcţionar public la data săvârşirii faptei sau faptelor, acesta răspunde penal.
Răspunderea se poate antrena în cadrul termenului de prescripţie pentru infracţunea de neglijenţă în serviciu, incriminată prin art. 249 din Codul penal actual. Potrivit acestui text (forma la momentul prezent), fapta se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă, iar dacă rezultatele sunt deosebit de grave (o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii) pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani, fără alternativa amenzii penale. Prescripţia penală este de 5, respectiv 8 ani de la data savârşirii faptei sancţionabile, şi poate fi întreruptă de organele de urmărire penală (poliţie şi parchet), moment de la care se socoteşte o nouă prescripţie, fără ca prin întrerupere să se ajungă la un termen mai mare cu încă jumătate din perioada iniţială de prescripţie (adică fără a fi mai mare de 4,5 ani, respectiv de 12 ani).
Cât priveşte latura civilă, fostul salariat/funcţionar public poate fi responsabilizat într-un interval (termen) de 3 ani de la data când s-a produs prejudiciul sau, în unele situaţii, de la data când angajatorul a cunoscut atât autorul, cât ăi prejudiciul cauzat de acesta. Orice întrerupere a acestui termen (prin recunoaşterea prejudiciului de către autor sau prin acţiune admisă în instanţă) semnifică începerea cursului unei noi prescripţii, fără a exista o limitare în acest sens ca în materia penală. Aşadar, orice întrerupere (o plată parţială, o recunoaştere directă sau indirectă periodică) extinde termenul în care angajatorul poate antrena raspunderea autorului.
Daca latura civilă se valorifică în procesul penal, cu condiţia ca angajatorul să nu fi acţionat separat prin acţtiune civilă pentru care s-a pronunţat deja o hotărâre, chiar nedefinitivă, salariatul raspunde si dincolo de termenul de trei ani, prin actiunea civila in procesul penal, adica prin constituire ca parte civilă. Acesta este un remediu acordat angajatorului, ca victimă a prejudiciului, pentru că fapta care a produs rezultatul dăunător este de o gravitate deosebită, fiind incriminată şi pedepsită de legea penală, remediu care este însoţit şi de facilitatea scutirii de orice taxe şi timbre judiciare.
Aşadar, important pentru a stabili dacă un fost salariat/funcţionar public mai răspunde este momentul când acesta a săvârşit fapta prejudiciabilă, cu relevanţă civilă sau/şi penală, independent dacă mai este sau nu salariat/funcţionar public, la angajatorul în cauza sau la altul.
Momentul săvârşirii se stabileşte în concret, fiind necesar pentru a antrena răspunderea autorului ca fapta sa să fi avut legatură cu munca desfaşurată/funcţia publică exercitată.
Încă o menţiune importantă: dacă cel vinovat de prejudiciu nu mai este salariat la angajatorul prejudiciat sau la altul, angajatorul prejudiciat poate urmări direct bunurile mobile şi imobile ale acestuia, prin orice procedură de executare legală, câtă vreme dacă acesta mai are calitatea de salariat beneficiază de o temporizare legală, de un termen de graţie legal de 3 ani, în care executarea se face numai prin poprire din salariu, în limita a 1/3 din acesta, fara a depăşi însumat cu alte datorii ½.
Desigur, prejudiciul trebuie să fie real, cert, neacoperit, suferit de angajatorul salariatului/funcţionarului, material, să nu fi fost săvârşit din cauze care exclud răspunderea sau caracterul ilicit, dar şi să nu constituie un risc normal al lucrului/serviciului.

Material oferit de:
Valeriu Zanfir - jurist
valizanfir@yahoo.com