Stagiul de cotizare - partea a- II-a
Limitarea stagiului de cotizare. Limitarea drepturilor contribuabililor.

O primă formă de limitare am definit-o deja în prima parte a materialului şi are în vedere dependenţa stagiului de timpul efectiv lucrat. Persoanele angajate cu normă parţială vor avea un stagiu de cotizare ajustat la norma de muncă. Astfel, pentru aceeaşi lună calendaristică, un salariat cu normă întreagă de 8 ore va beneficia de un stagiu de cotizare de o lună de zile, în timp ce un salariat cu normă parţială de 4 ore va beneficia de un stagiu de cotizare de jumătate de lună.
Ceea ce trebuie de asemenea reţinut este faptul că stagiile parţiale (cele care sunt aferente unei norme paţiale de muncă) se pot cumula, dar fără a putea depăşi o normă întreagă. Altfel spus, oricât de mult ar munci un salariat în plus peste norma de 8 ore, el nu va beneficia de un stagiu de cotizare suplimentar.

Cea de-a doua formă de limitare este legată de neplata contribuţiilor în cele două sisteme de asigurări (asigurările sociale de stat şi asigurările pentru şomaj).
Din acest punct de vedere Legea 19/2000 privind asigurările sociale de stat a suferit modificări de-a lungul timpului. Iniţial, stagiul de cotizare era drastic diminuat în cazul în care angajatorul nu-şi îndeplinea obligaţia de a plăti partea sa de contribuţie. O astfel de abordare pedepsea în mod abuziv angajatul pentru indisciplina fiscală a angajatorului.
În forma actuală, normele de aplicare a Legii 19/2000, aprobate prin Ordin 340/2001, prevăd următoarele:

38. Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor în care s-a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat. Asiguratul beneficiază de toate drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege şi în cazul în care i s-a reţinut contribuţia individuală de asigurări sociale, iar angajatorul nu şi-a achitat, potrivit legii, contribuţia datorată în calitatea sa de contribuabil pe o perioadă mai mică sau egală cu 6 luni considerate după data de 1 aprilie 2001 până la data solicitării dreptului.
În cazul în care contribuţia individuală de asigurări sociale a fost reţinută, iar angajatorul nu şi-a plătit contribuţia datorată conform legii pe o perioadă mai mare de 6 luni considerate după data de 1 aprilie 2001 până la data solicitării dreptului, asiguratul nu poate beneficia de pensia anticipată sau de pensia anticipată parţială până la achitarea integrală de către angajator a contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere aferente. În această situaţie asiguratul poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate şi pensie de urmaş în condiţiile prevăzute de lege.
39. În situaţia în care contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator se prescrie, pentru perioada respectivă stagiul de cotizare al angajaţilor rămâne la o treime din timpul lucrat. Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin casele teritoriale de pensii, va lua toate măsurile prevăzute de lege pentru a nu se ajunge la prescrierea datoriei.

Din cele de mai sus rezultă că stagiul de cotizare va fi considerat complet iar angajatul va putea beneficia de toate drepturile de asigurări sociale de stat, dacă următoarele condiţii minimale sunt îndeplinite cumulativ:

• angajatorul a calculat şi reţinut contribuţia individuală de asigurări sociale;
• angajatorul nu a întârziat cu plata contribuţiei datorate în calitate de contribuabil o perioadă mai mare de 6 luni, considerate după data de 1 aprilie 2001 (data de intrare în vigoare a Legii 19/2000).

În cazul în care cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită, asiguratul nu va putea beneficia de pensie anticipată sau de pensie anticipată parţială.

Dacă perioada în care angajatorul nu achită cota sa de contribuţie depăşeşte 5 ani de la data scadentă a acesteia, (5 ani reprezentând perioada după care obligaţia bugetară se prescrie), asiguratul va fi sancţionat prin limitarea stagiului la 1/3 din stagiul normal (proporţional cu cota din contribuţie care revine angajatului). Cel puţin teoretic acest lucru nu ar trebui să se întâmple, CNPAS având obligaţia de a se asigura că termenul de prescriere nu este depăşit de către contribuabilii care nu şi-au plătit contribuţia.

Legea 76/2002 privind asigurările de şomaj are, la rândul ei, prevederi specifice legate de îndeplinirea condiţiilor de stagiu. Conform legii:

Art. 34. (2) Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră.

Per a contrario, toată perioada în care angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată din motive care nu au legătură cu situaţiile speciale prevăzute de lege (executare, reorganizare, faliment,etc) nu va putea fi valorificată de către asiguraţi ca stagiu de cotizare.

O altă limitare prevăzută de Legea 76/2002 este legată de perioadele necontributive - cele în care nu se datorează contribuţia de asigurări de şomaj. Mai exact stagiul minim de cotizare nu va cuprinde perioadele în care contractul individual de muncă este suspendat, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile.

Liliana Bolan
B&B Expert Com