Data publicarii: 10.06.2005

Vă rog frumos să mă învoiţi astăzi...nu mă simt prea bine...Toate firmele se confruntă, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu problema învoirilor şi concediilor pe motive de sănătate. Unele studii arată chiar că această problemă devine prioritară pentru conducerea organizaţiilor. Cu toate acestea, prea putine lucruri se întâmplă în sensul îmbunătăţiriiacestei situaţii.

De ce?

Unul din motive este neînţelegerea corectă a dimensiunii acestui fenomen. Există o serie de factori care favorizează fenomenul, cum ar fi:

• Durata permisă de concediu de boală (ex: durata maximă în România este de 90 de zile, cu posibilitatea prelungirii)
• Îmbătrânirea populaţiei
• Stressul
• Flexibilitatea redusă a programului de lucru
• Corupţia din sistemul public de sănătate care permite eliberarea de certificate medicale care să justifice absenţele de tot felul
• Lipsa informaţiilor privind perioadele normale de recuperare pentru diferite categorii de boli sau intervenţii chirurgicale

Alte motive, la fel de importante, sunt:

• Absenţa unei politici la nivel de companie care să reglementeze problema absenţelor pe motiv de sănătate, lăsându-se totul pe seama reglementărilor legale
• Monitorizarea insuficientă la nivelul organizaţiei a perioadelor de absenţă şi a costurilor asociate
• Evitarea discuţiilor dintre patronat şi sindicate/reprezentanţii salariaţilor pe această temă

Trebuie, eident, făcută distincţia între absenţele justificate de starea de sănătate a angajatului şi cele pentru care, doar formal, se aduce o astfel de justificare. Circumstanţele sunt diverse:

• angajatul doreşte rezolvarea unor probleme personale şi există riscul să nu se obţină o învoire
• angajatul doreşte rezolvarea unor probleme personale fără a se consuma din zilele fără plată permise (sau din zilele de concediu de odihnă)
• angajatul absentează în mod repetat (simulează o boală)
• angajatul absentează o perioadă lungă de timp (mai mult de o lună)

Ce poate face angajatorul?

1. Este recomandabil să includă în Regulamentul de ordine interioară norme privind raportarea concediilor medicale. Nu de puţine ori angajaţii nu numai că lipsesc de la serviciu dar nici nu transmit angajatorului documentele justificative astfel încât acesta să poată calcula corect şi la timp drepturile de asigurări sociale. Mai adăugăm la aceasta şi faptul că, în lipsa acestor documente, angajatorul poate considera absenţa angajatului ca fiind nemotivată, putând proceda la aplicarea de măsuri disciplinare. Din acest motiv este bine să se prevadă nişte termene până la care angajatul are obligaţia de a prezenta aceste documente. Aceste termene nu sunt în mod explicit stabilite de lege (Legea 19/2000 precizează doar la modul general obligaţia angajatului de a furniza angajatorului documentele justificative - certificatul medical).
2. Să stabilească clar situaţiile în care angajaţii beneficiază de program redus sau de ore/zile libere plătite în scopul rezolvării unor probleme de sănătate. Este, spre exemplu, cazul femeilor însărcinate care merg la controlul medical periodic. Sau poate situaţia în care angajatul face controlul medical anual (conform programării).
3. Să stabilească direcţii de acţiune în cazul angajaţilor care au membrii de familie care necesită permanentă îngrijire (copii mici, persoane cu handicap, bătrâni) şi care apelează în acest scop la servicii specializate (baby-sitteri, asistenţi medicali, etc). Pentru aceştia se vor prevedea măsuri urgente de sprijin pentru cazurile în care, din diverse motive, serviciile specializate la care se apelează în mod obişnuit nu sunt disponibile. Scopul acestor măsuri este acela de a da posibilitatea angajatului să se concentreze în mod eficient asupra activităţilor sale profesionale.
4. Să stabilească o procedură pentru cazurile de boli contagioase, care are drept scop protejarea celorlalţi angajaţi.
5. Să stabilească o procedură prin care angajaţii absenţi pe motiv de boală să poată informa eficient şeful direct în legătură cu stadiul lucrărilor sale, priorităţile existente şi să poată îndruma colegii pentru rezolvarea problemelor apărute ca urmare a absenţei sale.
6. Să stabilească o procedură prin care angajaţii să fie încurajaţi să nu solicite zile de concediu medical. Astfel, pe lângă concediul de odihnă obişnuit, angajatul poate primi suplimentar o zi sau mai multe zile plătite drept recompensă că nu a solicitat concediu medical de-a lungul anului (sau nu a depăşit un anumit număr de zile de concediu medical pe parcursul anului).