Data Publicarii: 10.06.2005

Ne uităm în jur şi căutăm semnele bune...cele care să ne arate că piaţa forţei de muncă se maturizează, că relaţiile de muncă se modernizează, că managementul resurselor umane începe să capete un contur clar...

Ministerul muncii, ca principal element de decizie în domeniul relaţiilor de muncă, nu reuşeşte să-şi ia în serios rolul de îndrumător. De altfel, nici rolul de legiuitor nu-i reuşeşte prea bine. Cum am putea, spre exemplu, vorbi de modernizare în condiţiile existenţei unor sisteme de asigurări sociale incoerente şi ineficiente? Şi ca să trecem de afirmaţiile generale, ne vom concentra pe un aspect comun al acestor sisteme şi anume baza de calcul a contribuţiilor sociale.

Punctul de plecare îl constituie prevederile existente în următoarele acte normative:
Legea 19/2000 privind asigurările sociale de stat
Legea 76/2002 privind asigurările de şomaj
OUG 150/2002 privind asigurările sociale de sănătate

Ceea ce facem în continuare este foarte simplu: punem în paralel textele care fac referire la baza de calcul pentru contribuţiile datorate de angajaţil respectiv de angajatori. Rezultatul este imediat şi stupefiant: cu greu se poate găsi un numitor comun (vezi Anexa 1). Iar acest lucru nu se datorează faptului că s-ar fi dorit asta ci pentru că, pur şi simplu, legiuitorul reuşeşte cu greu (dacă reuşeşte) să reconcilieze între diverse noţiuni cum ar fi: salariu de bază, fond de salarii, premii, prime, sporuri, indemnizaţii, adaosuri, etc.

În mod evident, cel mai dificil de interpretat este noţiunea de fond de salarii despre care este imposibil de spus - prin prisma reglementărilor legale - ce anume include şi ce nu.
Iar dacă acest lucru nu este clar, cum pot fi clare prevederi de genul "sume plătite din fondul de salarii" sau "orice alte sume plătite din fondul de salarii"?

Ca să încurcăm şi mai tare lucrurile este suficient să adăugăm pe listă alte două noţiuni - venitul din salarii şi avantajele - introduse de către Codul fiscal - şi pe care nu le regăsim ca atare în nici unul din actele normative de mai sus.
Drept pentru care, atunci când încercăm să stabilim regimul fiscal al unui anumit avantaj (ex: folosirea maşinii de serviciu în interes personal) ne lovim de terminologie. Să fie oare acest avantaj (conform codului fiscal) un adaos la salariu, un premiu, un stimulent (conform celorlalte acte normative)? Intră sau nu în baza de calcul pentru contribuţiile sociale?

Iată un exemplu simplu, care generează o îndelungă dezbatere.

Pe undeva, înţelegm dilema legiuitorului: el este incapabil să ţină sub control diversitatea de abordări care există în legătură cu salarizarea/recompensarea angajaţilor. Poate, cel mult, să definească un sistem de salarizare care să fie general valabil din punct de vedere fiscal - cu alte cuvinte să definească veniturile impozabile şi criteriile de recunoaştere a acestor venituri.
Acest lucru l-a încercat şi până acum, doar că rezultatul nu este un sistem ci o amestecătură de abordări şi formulări care nu poate decât sa dea dureri de cap specialiştilor.

De fapt, legiuitorul nu face decât să-şi arate lipsa de profesionalism şi comoditatea. Nu spune nimeni că a construi un sistem este simplu. Asta cere timp, documentare, analiză, sistematizare şi un efort permanent de actualizare. Ceea ce ne-a oferit până acum arată ca tema de casă a unui elev leneş, copiată după temele altor colegi de clasă: expresii fără înţeles, fără legătură între ele, scrise doar ca să umple pagina caietului. Este oare legiuitorul cu adevărat conştient că acele cuvinte înseamnă în final nişte bani vărsaţi în buzunarul statului?

Pentru a-i veni în ajutor - în cazul în care îşi va face vreodată curajul de a se apuca serios de treabă - încercăm în continuare să dăm definim câţiva termeni, prin asimilarea lor cu o serie de termeni din limba engleză.

Clean cash - reprezintă salariul realizat de către angajat, fără alte beneficii şi se mai numeşte plată directă. Acest salariu s-ar putea echivala cu salariul de bază realizat, la care se adaugă sporurile legate de munca prestată (pentru ore suplimentare, ore de noapte, toxicitate, etc.). Pot fi incluse aici anumite adaosuri şi indemnizaţii.

Employee benefits - reprezintă celelalte beneficii acordate angajatului, numite şi plată indirectă. Ele pot fi asimilate de regulă cu avantajele în bani şi în natură (aşa cum sunt definite de codul fiscal)

O atenţie deosebită trebuie acordată stimulentelor, care pot fi de două tipuri:
Financial incentives - reprezintă stimulentele acordate în scopul obţinerii unor rezultate viitoare (cum este cazul procentului din vânzări).
Financial rewards - reprezintă sumele acordate ca recompensă pentru o performanţă trecută. Pot fi incluse aici bonusurile, premiile, primele, alte sume de acelaşi tip.

Evident că discuţia nu se opreşte aici. Aşteptăm comentariile şi observaţiile dv. Pe marginea acestui subiect. Pe măsură ce vor fi exprimate şi alte opinii, vom reveni şi, după caz, vom corecta sau completa acest material.

Liliana Bolan
B&B Expert Com