Data publicarii: 02.09.05

Aflati in cursa pentru profit, comerciantii sunt nevoiti sa-si dezvolte asa numita "privire laterala" - o expresie bine cunoscuta soferilor - si care se refera la atentia pe care acestia trebuie permanent sa o acorde celorlalti participanti la cursa.

Aceasta inseamna, altfel spus, ca oricat de concentrati ar fi asupra propriului drum, comerciantii nu trebuie sa piarda din ochi miscarile pe care concurentii le fac pe piata. Neatentia sau chiar ignorarea lor poate fi fatala.

Pastrand comparatia, cu cat "traficul" este mai intens, cu atat mai multa atentie si concentrare sunt necesare, o atitudine preventiva si, in situatii limita - actiuni rapide si coordonate.

Din perspectiva mediului de afaceri, atitudinea preventiva inseamna, printre altele, restrictionarea accesului concurentilor la anumite resurse. Iar resursa umana este in unele cazuri cea mai importanta dintre ele. Totul trebuie sa se faca insa cu respectarea regulilor jocului - asa cum sunt ele stabilite prin Constitutie, Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, Legea concurentei 21/1995 si Codul muncii.

Cu referire la acest din urma act normativ, comerciantii au posibilitatea limitarii accesului concurentilor la expertiza propriilor angajati. In acest scop ei pot negocia cu respectivii angajati (considerati resurse cheie pentru succesul afacerii) clauze de neconcurenta.

Utimele modificari ale Codului muncii, aprobate prin OUG 65/2005, schimba radical abordarea asupra clauzei de neconcurenta.

Astfel, in noua forma, art. 21 si 22 din Codul muncii precizeaza:

"Art. 21.

(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interesul său propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.

Art. 22.

(1) Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 lit. d), f), g), h) şi j), ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului."

Conform noilor prevederi indemnizatia de neconcurenta se plateste pe perioada de neconcurenta si nu pe perioada de derulare a relatiei de munca. Din acest motiv suma platita nu reprezinta un venit de natura salariala, dar poate fi considerata ca fiind un venit de inlocuire. Indemnizatia platita de catre fostul angajator reprezinta pentru acesta cheltuiala deductibila la calculul impozitului pe profit.

Avand in vedere ca aceasta categorie de venit nu este reglementata special in Codul fiscal, va fi incadra in categoria altor venituri si impozitat la sursa conform prevederilor art. 79:

"Art. 79.

(1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.
(2) Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final.
(3) Impozitul astfel reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut."

f), g), h) şi j), ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului."