Data publicarii: 21.12.05

Nu, nici vorbă de aşa ceva. Prin apariţia OUG 148/2005 privind susţinerea familiei, actualii şi potenţialii beneficiari ai indemnizaţiei pentru creşterea copilului îşi vor lua bun rămas de la ea începând cu 1 ianuarie 2006. Îi vor uita denumirea şi, în general, tot ce este legat de ea: criterii de eligibilitate, procedură de acordare şi plată.

Nu putem să nu ne întrebăm de ce era nevoie de o schimbare radicală a sistemului, doar pentru că sursa banilor va fi din 2006 bugetul statului şi nu bugetul asigurărilor sociale de stat. Totul, sau aproape totul s-a aruncat la gunoi din actualul sistem, legiuitorul încercând să reinventeze roata. Şi, cunoscându-i priceperea, nici nu ne mai mirăm de ce nu-i reuşeşte prea bine. Legiuitorul a procedat în acest caz asemenea individului care, deranjat de umbra pe care o face creanga unui copac, în loc să taie creanga preferă să smulgă copacul din rădăcini.

Dacă ar fi să caracterizăm în câteva cuvinte noul sistem de acordare a indemnizaţiei (aşa cum poate neinspirat a numit-o legiuitorul), am spune că reprezintă o viziune muncitorească a statului asupra problemei familiei. "Doar cei care muncesc vor primi bani de la stat pentru a-şi creşte copiii" - iată mesajul pe care îl transmite legiuitorul prin intermediul noului act normativ. Reformulând mesajul, vor avea dreptul la indemnizaţie doar persoanele care au realizat în cele 12 luni anterioare datei naşterii copilului "venituri profesionale supuse impozitului pe venit". În categoria veniturilor profesionale intră veniturile din salarii, veniturile din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, definite conform legii.

Cine câştigă şi cine pierde din schimbarea criteriilor de eligibilitate?

În primul rând câştigă o parte din persoanele care până acum nu îndeplineau condiţia de stagiu de cotizare conform Legii 19/2000 privind asigurările sociale de stat. Mai exact este vorba de angajaţii cu timp parţial care, până la abrogarea art.103 din Codul muncii intervenită în iulie 2005, au avut stagiul de cotizare redus proporţional cu programul de lucru. Acest fapt i-a pus în imposibilitatea de a cumula cele 10 luni de stagiu necesare pentru a beneficia de indemnizaţia de creştere a copilului, chiar dacă perioada în care au realizat venituri însumează 10 luni sau chiar mai mult.

O persoană aflată într-o astfel de situaţie se va putea adresa pentru obţinerea noii indemnizaţii, începând cu 1 ianuarie 2006, primăriei comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti, pe raza căreia /căruia aceasta îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Cine pierde? Femeile casnice, persoanele cu handicap care nu realizează venituri profesionale, persoanele care realizează venituri exclusiv din cedarea folosinţei bunurilor, pentru a enumera doar câteva categorii. Este greu de înţeles de ce persoanele din ultima categorie sunt excluse de la a beneficia de indemnizaţie, în condiţiile în care sunt plătitoare de impozit către bugetul statului, sursa din care, în final, se plăteşte indemnizaţia respectivă. În orice caz, nu este greu de observat că noul sistem nedreptăţeşte persoanele din categoriile defavorizate: persoanele care nu pot munci, cele care muncesc la negru (tineri şi persoane în vârstă).

Nici alte categorii de persoane nu stau prea bine. Ne referim, spre exemplu, la persoanele fizice autorizate şi la cele care obţin venituri din drepturi de autor. Chiar dacă veniturile acestora sunt de natură "profesională", intervine problema ritmicităţii în realizarea acestor venituri. Conform ordonanţei, veniturile trebuie obţinute timp de 12 luni consecutiv. Este evident însă că, atunci când vine vorba de venituri din activităţi independente, nu există nici o garanţie a ritmicităţii acestor venituri. Să înţelegem că, în lipsa acestei ritmicităţi, persoanele respective vor fi "sărite" de la socoteală? În orice caz ne putem închipui că, pentru îndeplinirea acestei condiţii, persoanele în cauză vor face tot felul de artificii financiare şi/sau contabile, ceea ce nu este neapărat o veste bună.

Există de asemenea o altă categorie de persoane a cărei eligibilitate este incertă în ceea ce priveşte obţinerea indemnizaţiei. Este vorba de persoanele care realizează venituri din activitatea de creare de programe de calculator. Conform prevederilor Codului fiscal, aceste venituri "nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit". Cu alte cuvinte, nu sutn venituri profesionale în sensul OUG 148/2005.

Luând în considerare cele spuse mai sus, nu putem să nu suspectăm legiuitorul de gânduri ascunse, respectiv de dorinţa de împuşca mai mulţi iepuri dintr-o lovitură. Prin abordarea pe care o propune obligă persoanele care doresc să obţină indemnizaţia pentru susţinerea familiei să se integreze în populaţia activă. Aceasta înseamnă pe de o parte o reducere a şomajului (chiar dacă doar scriptic) iar pe de altă parte mai mulţi bani la buget (în special în situaţia în care persoanele respective decid să devină salariaţi).

Aşa după cum era de aşteptat, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei principale de eligibilitate (realizarea de venituri profesionale pe parcursul a 12 luni consecutive) există serie de derogări de la regulă, ceea ce permite luare în calcul pentru cele 12 luni şi a altor perioade de timp în care, se prespune, nu au fost realizate venituri profesionale. Lista situaţiilor derogatorii cuprinde situaţi de excepţie cum ar fi perioadele de şomaj şi de incapacitate de muncă. Dar, atenţie, nu sunt luate în considerare stagiile normale de cotizare realizate în calitate de angajat ci numai cele realizate în baza unui contract de asigurare (pentru perioada anterioară intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă).

Ar fi încă multe de povestit despre OUG 148/2005 în forma actuală. Spunem asta pentru că este loc şi de mai bine şi anticipăm modificări ale acesteia. Poate că normele metodologice care urmează să apară vor clarifica unele aspecte, dar nu vor putea, evident, schimba cu totul prevederile actului de bază (ordonanţa). Până una alta, ne interesează ce se va întâmpla când ziua Z va sosi, adică 1 ianuarie 2006.

Iată foarte pe scurt, scenariul posibil al primelor zile de aplicare a OUG 148/2005:

1. Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de creştere a copilului conform legislaţiei aplicabile până la 31 decembrie 2005, se vor înregistra din nou pe baza cererii şi a documentelor justificative, pentru a putea primi noul tip de indemnizaţie.

2. Celelalte persoane care, începând cu 1 ianuarie 2006 sunt îndeptăţite să primească indemnizaţia de susţinere a familiei vor depune dosarul cu actele necesare pentru obţinerea acesteia.

3. Indiferent de momentul depunerii actelor pe parcursul lunii ianuarie, cererile vor fi transmise de către primării direcţiilor teritoriale de muncă pe baza unui borderou până cel târziu în data de 10 a lunii februarie.

4. Din acest moment vor mai trece 15 zile lucrătoare până soluţionarea cererilor, urmate de alte 5 zile pentru comunicare.

Extrase din OUG 148/2005:

Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 800 lei (RON).

Art. 2. - Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizaţiei prevăzute la art. 1 alin. (1) este de 600 lei (RON).

Art. 3.
(1) În perioadele în care beneficiarii drepturilor prevăzute la art. 1 alin. (1) realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă un stimulent în cuantum lunar de 300 lei (RON), situaţie în care plata indemnizaţiei de 800 lei (RON) se suspendă. (2) Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul stimulentului lunar prevăzut la alin. (1) este de 100 lei (RON).

Art. 4.
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul alocaţiei de stat pentru copii prevăzute de Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, este următorul:

a) 200 lei (RON) lunar, în situaţia copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap;
b) cel acordat conform art. 3 alin. (1) din Legea nr.61/1993, republicată, în situaţia copiilor în vârstă de peste 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap.
(2) Indemnizaţia sau stimulentul prevăzute la art. 2, respectiv la art. 3 alin. (2) din prezenta ordonanţă de urgenţă, se cumulează cu alocaţia de stat pentru copii prevăzută la alin. (1) lit. a).

Liliana Bolan
Consultant
office@bbexpert.ro